eu sunt un lup spanzurat
de propriul urlet
salbatica liturghie
a codrului arzand interior
amiaza de intuneric
schimonoseala
de inger martir
in ziua a
sasesutesaizecisisasea
eu sunt un lup circumcis
cu ascutimea sunetului
din schelalaitul meu oligofrenic
actor cu sapte masti
repetate una dupa alta
pana la infinit
corcitura imputita
de ying si yang
inger subteran avand tatuate
doua aripi de cer albastru
pe varful
ascutit
al cocoasei
eu sunt un lup singuratic
un dobitoc pe cale de disparitie
o fiara
nebuna
nebuna
nebuna
care se scalda noaptea
in raul rece al mortii
apoi isi usuca urletul
si ranjeste
la Luna
***
FEREASTRA SPRE NICIUNDE
se naruie lumina ca un castel de fumuri
din trupul meu rasare un astru
de-ntuneric
iar talpile desculte ma poarta pe-alte drumuri
caci a venit si vremea cand pot sa
ma desferic
doar fluturii de noapte-mi respira amintirea
din lacrima zidita-n tacerile
de piatra
cand cu toiagu-n mana imi incalzesc privirea
in pumnul de cenusa ce-i risipit
pe vatra
si se pravale clipa peste paduri si ape
si peste lumea care incepe sa
ma doara
dar e tarziu si moartea imi staruie sub pleoape
si-atunci pornesc niciunde pentru a cata
oara...
***
COPILUL INTUNERICULUI
din umbra asternuta
privirii mele
vide
un fulger izgoneste
o lume-ntr-alta
lume
descatusand tacerea
uitata-n
crisalide
putreziciunea zilei
ma cheama-ncet pe
nume
e copt de-acuma timpul
în samburii-i de
ceata
o nastere ca moartea
se scutura de
plansu-mi
alunec spre osanda
la ceas de
dimineata
rupandu-ma din noapte
ma rup din mine
insumi
nascut din intuneric
n-am sa privesc in
urma
voi rataci pesemne
prin zori straini de
roua
departe-n lumea unde
alaturea de
turma
am sa incerc zadarnic
sa-mi fac carare
noua
***
SFINX DE CEARA
mi-e frica de lumina
ca lemnului de
cari
ca frunzei de omida
ca focului de
apa
o brazda-mi sapa ziua
prin globii
oculari
la ceasul cand fotonii
din irisi se
adapa
strain devine trupul
privirea tot mai
nuda
cum amintirea noptii
incepe sa ma
doara
dar e tarziu si ziua
ma-nvaluie
zaluda
sapand adanc si iute
in chipul meu
de ceara
...........
e-o liniste de piatra
in mine si-n
cuvinte
doar dorul de-ntuneric
e-acelasi n-a
murit
la margine de lume
ingenunchez
cuminte
si-ncremenesc
vecie cu chip
de zeu
cioplit
***
DOAR PASARILE
doar pasarile mortii scruteaza
bolta noastra
se scutura ninsoarea din pomii
ce se rup
au inghetat si geamul si florile
din glastra
iar cainii-si urla frigul cu
urlete de lup
e iarna deznadejdii cu ochi marunti
de vrabii
cu dinti iesind din soare
lungi lame de pumnal
cu casa sfartecata de turturi si
de sabii
si promoroaca stransa-ntr-un
nechezat de cal
zapada nesfarsita luceste
ca o salba
nici timpul nu mai este ce-a fost
intr-alta viata
avem priviri pierdute in
departarea alba
si-n suflete antarctici
de moarte si
de gheata
***
SARPE SARUTAND
sarutand glezna subtire a noptii
poetul
se imprastie
in toate cele
sasesutesaizecisisase
de zari
ca un ghid turistic zelos
moartea
il lua sa-i arate
mult-umblatele-i
neumblate
carari
la birtul din colt
trei betivi
canta ceva
despre dragoste
despre sex
despre viata
doar mama poetului
intr-un ungher
plange mocnit
cu fata in maini
sau cu
mainile-n fata
hei zise ofticat
barmanul cel gras
cine dracului
a incuiat
timpul
pe dinafara
cum cine
cum cine
spuse
mama poetului
fiul meu drag
scumpul meu fiu
care astazi
invata
sa moara
***
CRIST IMBATRANIT
ningea cu nepasare peste lume
o nepasare de sfarsit
de veac
din primavara am iesit anume
zapada dulce-a mortii
s-o imbrac
ningea cu nepasare peste lume
vazduhul s-a crapat
a pantec
iar ceru-a avortat in spume
o lebada cu tot
cu cantec
ningea cu nepasare peste lume
peste paduri
si toate cele
pamantul semana a Crist albit
eu semanam
ogorul
mortii mele
***
PREZENTUL AUTOPSIAT
arzand interior trupul poetului este
numai si numai
o rana
moartea nu-i iarta pe cei care atarna
in funii de canepa
indiana
cineva a cazut pe ganduri
si le-a strivit de beton
facandu-le poster
altcineva lalaie inutil un poem
de demult uitat care incepe
cu pater noster
meic lav not uar striga megasfintii pletosi
rastigniti in chitarele sparte
pe peretii cei reci
femeie zice vipu de vip nu pune botu
nu vezi idioato nu vezi nasparlio
nu vezi ca ma seci
doi gemeni pe deasupra si siamezi
se-njura-ntre ei ca birjarii
evident ca de mame
iar dumnezeu uf dumnezeu stand pe un nor
se delecteaza dezlegand dezlegand dezlegand
integrame
***
COPILUL LACRIMILOR TALE
de un timp ochii tai mama
incepusera tot mai mult
sa semene cu
toamna
ai strigat
in noaptea descarnata
s-au auzit doar
clopote
ultimele tale lacrimi
se topesc
pe buzele-mi arse
de atata singuratate
nu plang
doar caprioarele
nu vor mai bea niciodata
din palmele tale
nu plang
doar soarele
nu va mai rasari peste luturi
ca mai-nainte
acum
poti sa inchizi
ochii
acum
poti sa desfaci
aripele
lumea
incape intr-o
lacrimă
***
A FOST ODATA CA NICIODATA
era ca un fel de primavara peste
ochii subtiri ai pamantului dar
serpii de-ntuneric rasareau
din iarba vanata
sasaind obscenitati
la adresa www.omenire.com
langa poarta erei atomice
stateau Dumnezeu si cu
Sfantul Petru
judecand turmele de
crisalide
stadiul larvar a ceea ce
ar fi putut fi odata sufletele
noastre comune
era ca un fel de primavara peste
epiderma subtire a timpului dar
serpii de-ntuneric
mancau antrax cu napalm
pe paine
si vomitau neutroni
cu care biciuiau apoi
ochii arzanzi ai
planetei-mama
ce mai scapau ici-colo
cate o niagara de
lacrimi uscate
atunci am ingenuncheat
in iarba cea vanata
si fierbinte ca
un ou de pasare phoenix
undeva
in adancul gaurii negre
careia obisnuiam
sa-i spun odata inima
sufletul mi se zbatea
haituit
cautandu-mi in zadar
marginile
si plangand in hohote peste
intrebarile lumii
dar nu mai era deloc primavara
iar eu muream
departe tare departe
pe malul unei ierni
de plutoniu
invelit intr-un lintoiu
de vise
ce folos ce folos ce folos
ca ma poreclisera
homo sapiens
poate mai bine as fi fost
piatra
sau strigat
sau cale lactee
si totusi a fost doar un vis
cu serpi atomici
si cu soparle chimice
care muscau cu salbaticie
din primavara
ce nu avea sa mai vina
niciodata
***
DAR POATE CA LA NOAPTE...
dar poate ca la noapte va mai muri o stea
clepsidra mea intra-va din nou
in reparatii
si-n palma-mi de zapada nisipul va cadea
sfarsindu-si zborul tainic de undeva
din spatii
dar poate ca la noapte voi mai muri odata
astamparandu-mi foamea cu seva
din pamant
si-uitand pentru o clipa c-am existat vreodata
am sa m-aplec sfielnic sa vad daca
mai sunt
dar poate ca la noapte nici noapte nu va fi
voi astepta zadarnic ca bezna
sa i-o sorb
caci ziua va fi noapte si noaptea va fi zi
iar lumea se va naste din ochiul meu
de orb
***
RATACIND PRIN ROUA STRAINA
imi amintesc de palma grea a tatei
cum despica cerul copilariei
mele în doua
ca un trosnet de muguri
copti
ca o vecernie intr-o limba
uitata
imi amintesc de palma grea a tatei
cum se unduia stangace peste
anii mei fragezi
ca un nor durut
de atata
zbor ca o aripa de
inger ostenit
imi amintesc de palma grea a tatei
acum cand tata-i atipit
sub iarba
iar greierii s-au pitulat
în tarait
***
VINE O ZI
va veni un timp cand
nauciti de atatea vise albastre
vom aluneca insingurati
peste lucruri
ca niste fluturi tristi cu
aripile frante
clipind
mereu mai stins si mai
departe
pana cand
palma racoroasa a ierbii
ne va acoperi
pentru totdeauna
mainile
buzele
ochii...
***
RATACIND PRIN ROUA STRAINA
imi amintesc de palma grea a tatei
cum despica cerul copilariei
mele in doua
ca un trosnet de muguri
copti
ca o vecernie intr-o limba
uitata
imi amintesc de palma grea a tatei
cum se unduia stangace peste
anii mei fragezi
ca un nor durut
de atata
zbor ca o aripa de
inger ostenit
imi amintesc de palma grea a tatei
acum cand doar ce-a atipit
sub iarba
iar greierii s-au pitulat
in tarait
***
