Inaltata de Petru
Rares in 1532, si zugravita in 1537, manastirea Moldovita prezinta cateva trasaturi comune
cu Probota si chiar cu Humorul. In primul rand, este o ctitorie noua pe locul - sau, mai
precis, in apropierea - alteia mai vechi, ruinate; in al doilea rand, toate trei sunt o
manifestare acelei slave imparatesti de care domnului ii placea sa fie inconjurat.
In adevar, in apropierea actualei manastiri, se mai pot inca
vedea ruinele aceleia pe care un act din vremea lui Alexandru cel Bun - 1410 - o
pomeneste ca fiind nou zidita. Este interesant de observat ca acelasi lucru se repeta si
la Probota si la Humor, dupa cum este posibil ca si la Putna sa fie existat un asezamant
mai vechi decat biserica Sfantului Stefan cel Mare iar la Neamt si Bistrita este sigur ca
inainte de cele care se vad astazi au fost inaltate alte monumente. Fara indoiala, nu era
o predilectie ciudata a domnului de restaura sau innoi vechile locasuri si nici nu trebuie
pusa aceasta actiune exclusiv pe seama traditiei, conservator pastrata in cercurile
bisericesti. Bogatele danii, constructiile importante , caracterul fastuos,rafinat al
constructiilor si al decoratiilor lor, toate aceste lucrari arata ca, departe de a fi doar
sediul unor colectivitati departate de viata tarii, manastirile acestea aveau o anumita
importanta sociala, se integrau in sistemul de organizare economica, sociala, politica, si
chiar militara a Moldovei. In general, aceste locasuri sunt situate intradevar in zone
izolate - in regiuni de munte sau in mijlocul padurilor - de multe ori la capatul
unor poteci care duc spre principalele pasuri din Carpatii rasariteni. Dotate cu averi
importante fortificate, pastrand importante comori artistice - pretioase nu numai prin
mestesugul cu care sunt lucrate, ci si prin materialele din care sunt facute - avand o
amenajare interioara in care se poate descifra o complexitate de functii - caci daca
biserica ramane cel mai important edificiu nu trebuie neglijate nici casele domnesti, nici
egumeniile care imbina salile de adunare cu beciurile pentru rezerve, nici trapezele
monumentale - manastirile aveau un rol important in ecologia tarii si in organizarea
expoatarii resurselor inca virgine din zonele mai putin locuite, si in acelasi timp si
functia militara de posturi de paza la accesele secundare care nu erau strajuite de
cetati.
