Frumoasa manastire din marginea orasului Gura Humorului are o poveste lunga si complicata.
Ca si Moldovita si Probota, inceputurile
ei urca in veac pana in vremea domniei lui Alexandru cel Bun. In acea vreme orasul
invecinat nu exista inca, iar manastirea se ascundea intre codrii unei vai de rau. Ruinele
ei se mai pot vedea si astazi pe drumul care duce din oras la manastire,mai aproape de
oras decat actuala biserica.Aceasta prima manastire a fost inalatata de catre marele
vornic Oana, inca de la iceputul sec. XV; manastirea se ruinase si se pustiise catre
inceputul sec.XVI, probabil nu fara legatura cu sirul de razboaie purtate de Sfantul
Stefan cel Mare.In vremea lui Petru Rares, Humorul este cuprins in campania de restaurari
initiata de domn lucrare savarsita de un mare boier, logofatul Toader Bubuioc.Pisania ne
infatiseaza inaltarea manastirii ca datorita exclusiv lui Jupan Teodor Bubuioc si sotiei
sale Anastasia, dar cu ajutorul si bunavointa domnului Petru voievod (Rares). Mai mult
decat atat, tabloul votiv il infatisaza pe acesta din urma,in picioare,dupa cum se
cuvenea, condus de Fecioara Maria, oferind biserica lui Hristos, in timp ce ctitorul real
este infatisat doar in camera mormintelor, in genunchi, oferind la randul sau biserica
Mantuitorului. Mormantul insusi al ctitorului se afla in camera mormintelor, incapere pec
care n-o aflam de obicei decat la manastirile ctitorii domnesti si folosite numai
de familiile domnitoare.Biserica desi se conformeaza planului obisnuit in vremea lui Petru
Rares nu are turla, particularitate caracteristica pentru bisericile paracliselor
bisericesti, sau servind drept lacasuri de cult unor comunitati - orase sau sate - in timp
ce manastirile domnesti si bisericile domnesti au totdeauna o turla pe naos.
