Bujor Nedelcovici

		Născut la Bîrlad la 16 martie 1936, face studii juridice şi devine avocat la baroul din Ploieşti, de unde este radiat din motive politice. După 12 ani pe şantiere, se dedică literaturii. Debutează în 1970 cu romanul "Ultimii" . După interzicerea, în 1983, a filmului "Faleze de nisip", ecranizare a romanului "Zile de nisip" şi după apariţia în Franţa a romanului "Al doilea mesager", cenzurat în Romania, Bujor Nedelcovici este obligat să aleagă calea exilului. Din 1987 trăieşte la Paris, unde continuă să scrie şi publică la marile case de editură, cărţile sale fiind apreciate de criticii francezi. Face parte din Colegiul de redacţie al revistei "Esprit".
E-mail: Bujor Nedelcovici

Aceste pagini înfiorate de viaţă ni se impun mai mult decît o meditaţie, încă una, asupra responsabilităţii morale a intelectualului în timpurile noastre ameninţate. Dincolo de metamorfoza realizată pe linia lui Huxley, Orwell sau Platonov, găsim o viziune bogată în culori şi parfumuri ale vechilor oraşe de la munte sau de la mare pe care ni le înfăţişează acest text sosit din România.
Le Second Messager
Le Monde,25.04.1986

Alături de Al doilea mesager, 1984 este un roman -fotografie şi Orwell un debutant.Bujor Nedelcovici îl realizează cu adevărat.El nu îşi imaginează o lume totalitară de mîine, dar descrie, cu referinţe explicite - o ţară succesiv transformată- Belle-Ile devenită Insula Victoriei după Invazia Metropolei, iertare, după Insurecţie....Român trăind în România, Nedelcovici n-a trebuit să meargă prea departe pentru a căuta sursele de inspiraţie.Dar cu numele franţuzeşti date personajelor şi scenelor ştiinţifico-fantastice, scriitorul, foarte cotat în ţara lui, a vrut să camufleze posibilităţile de identificare a realităţii.In orice caz, Al doilea mesager nu a putut fi publicat în România.
Le Second Messager
Libération,9.08.1985

Orwell poate părea depăşit în contextul romanesc şi al utopiei negative pe care Bujor Nedelcovici, asumîndu-şi toate riscurile, publică la Paris această carte care nu a putut vedea lumina tiparului în România. Al doilea mesager pare a ilustra, cu o surprinzătoare precizie, teza pe care André Glucksmann o are asupra post-totalitarismului - puterea nu mai avea nevoie nici de teroare, nici de tortură, nici de gulag pentru a anihila toată opoziţia şi a aneantiza conştiinţele.
Le Second Messager
Esprit, 1986

Carte - eveniment, fără îndoială -,Al doilea mesager a marcat o dublă piatră de hotar- mai întîi prin autorul ei care renunţă deliberat la beneficiile celebrităţii cucerite în ţara sa,făcînd să parvină în străinătate unul din cele mai puternice rechizitorii contra totalitarismului şi,în al doilea rînd, pentru literatura romana care cu totul neprevăzut ( sau pentru mai lungă durată) este revitalizată prin acest refuz absolut al ororii.Aici şi acum doreşte de obicei literatura disidenţei şi a exilului.Bujor Nedelcovici îi opune o viziune temporală, dar de necontestat prin opţiunea pe care o ia asupra viitorului pe linia trasată de Orwell.
Le Second Messager
La Croix,13.07.1985

Stăpînind bine tehica suspensului, romancierul (harul său este pe măsura ambiţiei) ne propune o ficţiune care se situează pe mai multe nivele- o metaforă care pune în discuţie realitatea puterii, o meditaţie asupra procesului de naştere a operei literare şi,în sfîrşit, o intrigă poliţistă cu răsturnări surprinzătoare...Acest teatru de umbre pe nisip îi impune lui Stefan demiurgul romancier, concluzia sa violentă şi fatală. Sperăm că aceasta nu prefigurează singura ieşire posibilă pentru nefericita Românie.
Crime de sable
Le Monde, 15.12.1989

Se moare la Mamaia la fel de bine ca şi la Veneţia.Parabola este clară – o elită care este departe de realitate nu poate condamna poporul a cărui victimă este doar aceea de a exista. Ultimele evenimente plasează cartea într-o stranie lumină premonitorie. Căci celălalt tămăduitor, care fusese ucis în grabă, avea, el însuşi, să dezlănţuiască o violenţă ucigaşă.
Crime de sable
L’Express, 5.01.1990

Am păgubi cititorul dacă i-am revela finalul acestui dans al morţii.Bujor Nedelcovici a realizat aici un lucru care seamănă aproape cu o parabolă a deposedării. Crime de sable pune în evidenţă o dublă logică- aceea a unui roman mai întîi, în lumina lui albă ( descripţiile şi atmosfera sînt făcute cu o adevărată artă ) şi aceea a parabolei.Romanul nu are altă intenţie decît de a dezvolta o logică, parabola vizează o exemplaritate – aceste două logici coexistă în romanul lui Nedelcovici fără a se contamina. In acest sens, Crime de sable este o carte reuşită.
Crime de sable
Esprit,dec. 1989

Ne putem mulţumi cu un singur mesaj al acestui frumos roman scris de Nedelcovici- legile şi ideologia impuse arbitrar oamenilor nu pot crea convingeri care că confere sentimentul etern al Adevărului.
Crime de sable
Telerama, 8.11.1989

Unul din cele mai frumoase romane ale acestui an.
Le matin d’un miracle
La Croix,21.12.1992

Acest frumos roman scris de Bujor Nedelcovici , situat într-o ţară de nicăieri, probabil România, conduce lectorul pe urmele unei femei, Maria, în căutarea adevărului,printre ruinele unui trecut răvăşit.
Le matin d’un miracle
La Mode,23.02.1993

Dincolo de parabolă, Bujor Nedelcovici descrie cu fineţe drumul iniţiatic al unei femei, urmărind toate etapele către vindecare şi căutînd să înţeleagă cuvintele lui Kierkegaard ,« paroxismul unei mari pasiuni este acela de a dori propria sa pierdere»
Le matin d’un miracle
Paris Normandie,11.05.1993

Acest roman confirmă faptul că Nedelcovici este unul dintre romancierii români importanti ai epocii noastre.Prin magia fabulei si a fortei scriiturii, el se sustrage clasificării si categoriilor autorilor din Est în disidenti sau scriitori aliniati.
Le dompteur des loups
Dernieres Nouvelles d’Alsace,1.11.1994

Ultimul roman al lui Bujor Nedelcovici, scriitor român stabilit la Paris, nu este o carte de exilat, sau mai degraba, nu este numai asa ceva.«Purtăm în noi un călău reprimat, un criminal care nu s-a manifestat.»Această frază din Cioran,care e motto-ul cărtii,arată miza universală,care trebuie căutată de orice romancier,a tentativei.
Le dompteur des loups
Esprit,mars 1995

Povestea se dezvoltă într-o alegorie asupra singurătătii si a retragerii în sine.Probă initiatică, exilul nu e aici sursa libertătii sau a renasterii, ci confruntare ultimă a fiintei cu proprii săi demoni si imposibilitatea unei eliberări.
Le dompterur des loups
Liberte de Fribourg,18.02.1995